Știri Online * Ultimele Știri din Bârlad, Vaslui, Huși, Negrești, Murgeni * Știrile zilei * Actualizat azi

: luni, 19 aprilie, 2021

Starea vremii astăzi

: 19 aprilie, 2021
7 C
Bârlad
- Reclamă -

Amintiri din trecut cu Marian Rotaru

Cele mai citite

Amintiri din trecut cu Marian Rotaru

Era o duminică după amiază  de vară. Pe strada noastră era obiceiului ca noi vecinii să ne întâlnim la umbra copacilor şi să stăm la vorbă. Una din vecine, Măndiţa, deapănă o amintire din copilărie. Când s-a întâmplat ce povestea, avea vreo 12 ani şi era acasă la părinţii ei din Perieni. Într-o zi păştea vacile familiei la marginea unei livezi de piersici. Purta la gât un ţignal din care să sune dacă cineva ar fi intrat la furat.

Amintiri din trecut cu Marian Rotaru

Tatăl era paznic şi avea în grijă trei livezi depărtate una de alta. Pe ea o lăsa singură la piersici, din motive lesne de inţeles, dar avea consemnul să nu aducă nicio prietenă. Omul se temea de stricăciunile copiilor. Era o zi foarte caldă, vacile mâncaseră şi acum rumegau liniştite la umbră. Măndiţa se lăsase furată de somn, la umbră, pe iarbă, când deodată o trezesc vitele agitate care pufneau şi loveau pământul cu copitele. Se auzea un şuierat puternic şi iarba foşnind la doi paşi de ea. Fata se ridică şi înlemneşte de groază. Un şarpe cu capul cât pumnul unui bărbat şi cu trunchiul la fel de gros ca braţul unui om musculos, făcea rotocoale în timp ce limba bifurcată căta ameninţător spre ea. Reptila se pregătea de atac. Măndiţa nu a fost in stare să fugă. Ochii şarpelui o hipnotizau. A avut noroc de patru bărbaţi care tocmai veneau de la strâns paie de pe câmp. Se terminase treieratul gului.  

Oamenii aud şuieratul. “Este un balaur”, spune unul. Pare-se că pentru el nu era o surpriză, mai văzuse aşa ceva! Când îşi dau seama de pericolul în care era fata, bărbaţii se reped asupra şarpelui cu furcile. Speriată reptila iese pe drum şi lunecă ridicând praful.

Domnu’ Marian, era lungă cam de unde stai mata, până la fântână”, spune Măndiţa. Măsor din ochi. Şarpele avea deci vreo 12 -13 metri lungime. Unul dintre ţărani loveşte dihania cu furca. Şarpele lovit sare câţiva metri de la pământ, aterizează apoi într-un nor de colb, după care dispare sub nişte porumbari. Oamenii îl caută ca să-l omoare. Nu-l mai găsesc.

“Cheamă-l pe taică-tu”, spune un bărbat. Măndiţa sună din ţignal.
“Să nu mai laşi fata singură cu vacile pe aici. Mirosul de lapte a adus un balaur. Putea să o înghită”
, îi zic tatălui.
Zoologii no
ştri nu recunosc că în fauna României ar exista pitoni. Totuşi ei există!

În vara lui 1910 un piton umbla prin viile de lângă satul tecucean Ţepu, scria acum un secoletnograful Tudor Pamfile. Ţăranii au vrut să-l vâneze, dar preotul i-a oprit, spunându-le că moartea şarpelui ar abate grindina asupra satului. Era reminiscenţa credinţei geţilor în ala, balaurii văzduhului, aducători de furtună. Reptila din Ţepu nu a atacat oameni. Dispare odată cu primele brume şi nu a mai apărut în anul următor. De unde a venit şi unde a dispărut?!?

Balaurii, şerpii uriaşi, pitonii, au fost o prezenţă permanentă in istoria noastră. Dovadă sunt toponimele. Astfel lângă Bârlad, între satele Crâng şi Ciocani, este o pădure numită Balaura şi valea Gura Balaurei. Aproape de Vaslui, înzona satului Deleni, întâlnim dealul Balaura. Un râu Balaura curge în judeţul Olt, iar o Creastă a Balaurului se înalţă în Bucegi.

Cuvântul balaur este get. La fel spuneau şi geţii, balaur. Termenul balaur este indoeropean, pentru că iată, tot balaur se spune în limba urdu, vorbită în statul indian Bihar.Un sat numit Balaur există în statul Bihar şi apoi să nu uităm căin Bihar, al cărui nume seamănă cu numele Bihorului românesc, se practicăun dans al căluşarilor la fel ca la români! Tracii din Balcani, rudele geţilor,aveau cuvântul bel, care însemna fiară, monstru.

Latina are
cuvintele belua-creatură şi bestia-fiară, care desigur sunt înrudite cu substantivul bellum-război. În albaneză buljar înseamnă „şarpe de apă”, iar irlandezii zic balor la monştrii marini. Spuneam că balaur este cuvânt indoeuropean şi are, se vede, aceeaşi rădăcină cu sanscritul bala-forţă. Până la urmă, balaurul, şarpele urias, are forţă! Forţosul balaur este o creatură enormă şi iată că găsim urma acestui termen, până şi în limba ţigănească, unde bari înseamnă mare, cuvânt înrudit cu românescul baros şi cu englezescul boss-sef.

În fine termenii bala, balaur sunt înrudiţi cu un vechi cuvânt getic, balaban-uriaş. Nu cred ca termenul balaban să fie cuman, aşa cum spun unii istoricii. Cumanii au locuit într-adevăr o vreme prin partea de câmpie a judeţului Buzău. A fost acolo o Ţară a Cumnanilor şi a rămas numele unui sat din zonă, Vadul Cumanilor. Tecuci este intr-adevăr un toponim cuman.

Scria Alexandru Philippide că Tecuci vine de la sintagma cumană “tehek-uciu”, care înseamnă, “capătul  ţării”. Dacă Tecuciul era capătul Ţării Cumanilor, înseamnă că satul tutovean Bălăbăneşti, aşezat mai la nord, nu avea cum să aibă nume cuman! Bălăbăneşti este toponim getic, derivat din balaban-uriaş.

Tocmai pe litoralul Basarabiei, deci departe de arealul ocupat vremelnic de cumani, este satul Balabana Mare. Litoralul Basarabiei la Marea Neagră, numit Cosaua, a fost o importantă regiune turistică a României interbelice, căutată de germani, baltici, ori suedezi. Erau acolo o sumă de staţiuni şi sanatorii, proprietate a Oficiului Naţional pentru TurismONT, companie de stat. Pe altă parte Bălăbăneştiul este un sat vechi, de dinaintea Ţării Cumanilor. Dovada este un obicei care până nu de mult, doar aici mai era păstrat!

În satul Bălăbănești oamenii mergeau la prășit cu lama sapei acoperită cu o cârpă ca să nu intre duhurile rele în unealtă și să strice recolta. Ţineau lama în jos că dacă totuși răul a intrat, să se scurgă în pământ. De la acoperitul sapei s-a zis că bălăbăneștenii sunt fudui, iar satul lor este “picior de Paris”. În relitate au moștenit credința veche că fierul atrage duhurile rele, credință consemnată acum două milenii de Ovidiu în “Metamorfoze”.

În antichitate armele din fier erau mai temute decât inaintașele lor, armele din bronz, de aceea fierul și fierarii erau demonizați şi mai departe idea că fierul atrage răul. Tradiţia cărăul se scurge în pământ apare şi în obiceiul tutovenilor, încă practicat, ca atunci când vara vin nori de furtună, o mânie, cum se zice la ţară, să se înfngă un topor în pământ.

O ultimă chestiune. Toponimul Bălăbăneşti vine de la uriaş. Au trăiat oare uriaşii în părţile Tutovei?  În 1939 bunicul meu Vasile Ivas din satul Ciocani a cumpărat o salcâmărie pe care a defrişat-o ca să pună vie. Via plantată în1940 există şi azi. Când săpau ca să scoată rădăcinile de salcâm, bunicul şi oamenii care-l ajutau. au dat peste două morminte. Unul era o groapă comună cu multe schelete omeneşti, iar alături o groapă în care zăcea un uriaş. Nu mi-a zis bunicul cât de lung era scheletul uriaşului, dar desigur depăşea cu mult statura unui om înalt. Pe cheltuiala lui, bunicul a reînhumat creştineşte oasele în cimitirul satului.

Marian Rotaru

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -
- Advertisement -

Ultimele știri

Schimbare de ”gardă” la Inspectoratul Școlar Județean Vaslui

Liliana Ciobanu este noul șef al învățământului vasluian. Aceasta preia funcția de inspector general al ISJ Vaslui după ce...
- Advertisement -

Alte știri de interes

- Advertisement -