Amintiri din trecut- despre Dealul Morii și strada Uranus din Bârlad

0
Amintiri din trecut cu Marian Rotaru
- Reclamă -

În iunie 1932 Bârladul a fost lovit de cea mai mare inundaţie din istoria sa. Spune domnul profesor Vasile Cârcotă în monografia “Municipiul Bârlad şi împrejurimile sale” că după dezastru Regele Carol al-II-lea a vizitat oraşul şi s-a implicat personal, inclusiv financiar, în ajutorarea sinistraţilor şi înrealizarea a două obiective. Pe vremea aceea râul Bârlad trecea prin oraş, ceea ce a favorizat inundaţia. Prin urmare primul obiectiv a fost ca albia râului să fie mutată în afara oraşului şi a fost mutată pe actualul amplasament. Al doilea obiectiv a fost construirea pentru sinistraţi a unui nou cartier pe Dealul Morilor. Acum cartierul se numeşte Deal, dar până în 1949 s-a chemat Carol.

La poala Dealului Morilor a fost construită acum un secol Moara Ghimuş. Clădirea există şi acum şi este un veritabil monument de arhitectură industrială. Prin spatele morii trece o stradă cu nume ciudat: Strada Uranus. Strada coboară de pe deal, trece prin spatele morii, cum spuneam şi face intersecţie cu strada Mihai Eminescu. M-am întrebat de ce strada se cheamă Uranus? Uranus nu este o planetă “populară”, cum ar fi Venus bunăoară şi oricum este singura stradă din zonă cu denumire “astronomică”. În jur găsim străzi cu denumiri “pământene”, precum: Cerbului, Islaz, Dorna etc. În mitologia greacă Uranus este zeul primordial al cerului. Hesiod spune în Teogonia că Uranus coborât din Cer ca o ploaie, a fecundat-o pe Gaia-Mama Pământ şi aşa s-au născut cei 12 titani-uriaşi din mitologia greacă. Numele Uranus are originea în indoeuropeanul “ ures”- a ploua şi-i înrudit cu elinul “ oureo”- a urina, cu sanscritul “ varşa”-ploaie, iar mai departe cu românescul a vărsa. Având în vedere legenda sa şi etimologia legată de ploaie, Uranus a fost dintr-un început nu numai zeu al Cerului, ci şi zeu al agriculturii, al fecundităţii. Era considerat de greci Stăpânul Ploii şi are echivalent in mitologia indiană pe Varuna, zeul ploii şi a cerului. Vedem oarecare potrivire între prezenţa Morii Ghimuş şi funcţia de divinitate agricolă-pluvială a lui Uranus. Totuşi potrivirea este  întâmplătoare pentru că desigur chestiunile mitologice şi etimologice nu interesau pe sinistraţii care în vara lui 1932 băteau primii ţăruşi în cartierul Carol şi nici pe edilii târgului greu încercat.

Nicolae Densuşianu scrie în “Dacia Preistorică că Uranus a fost rege pelasg, ba chiar a fost cel dintâi rege al pelasgilor din mitica Hiperboree, spun alţi autori. În articolul anterior formulam ipoteza că la începutul sec. XIX a luat fiinţă la Bârlad o societate ezoterică ai cărei membri se socoteau urmaşii spirituali ai pelasgilor şi se adunau la hanul Cerbul de Aur. Să fi existat vreo legătură tainică între strada Uranus şi ezoteriştii bârlădeni? Dacă da, atunci                 înseamnă că societatea Cerbul de Aur încă fiinţa în perioadainterbelică! Planeta Uranus, spune Alexandru Nicolici în “Astrologia natală”, guvernează schimbarea, revoluţia, transformarea. De regulă societăţile secrete îşi asumă asemenea deziderate. În mitologie Uranus era un personaj venit din Cer sau cum zicem astăzi, era un extraterestru. Extraterestrul Uranus a iubit-o pe pământeanca Gaia şi au zămislit împreună pe titani, adica pe uriaşi. Asta spune şi Biblia. După textul biblic, Oamenii din Cer s-au iubit cu fetele pământenilor şi rodul iubirii lor au fost uriaşii. De ce hibrizii rezultaţi erau uriaşi? Probabil compatibilitatea genetică dintre Oamenii din Cer şi junele pământence nu era deplină!

- Reclamă -

Ca urmaşi ai lui Uranus, hiperboreenii, adică pelasgii, stăpâneau o ştiinţă înaltă, de sorginte nepământeană şîn plus erau uriaşi. Un alt rege al lor, titanul Cronos-Saturn, care i-a condus pe pământul nostru, era fiul lui Uranus. Vechii greci l-au cunoscut pe filosoful şi medicul scit Abaris, contemporan cu Zalmoxe. Se spune despre Abaris că a fost în Hiperborea, unde ca şi zeul Apolo, a primit iniţierea în tainele Universului. Lucrările lui Abaris, inclusiv o relatare a călătoriei în Hiperborea, sunt pierdute. La fel de pierdute sunt şi odoarele foarte fragile pe care Abaris le-a adus din Hiperborea într-o ladă cu paie, pentru templul lui Apolo din insula Delos. Se mai spune despre Abaris că nu îmbătrânea, că la fel ca Pitagora se teleporta şi că-i nemuritor, fiind văzut la secole distanţă. Și despre hiperboreeni Diodor scria că trăiesc o mie de ani! Hiperborea fost vizitată de Tezeu, regele Atenei, cel care a învins minotaurul din Creta. Din Hiperborea a luat Perseu scutul care l-a apărat de Gorgone, scrie Pindar.

Cât adevăr au legendele antice, nu ştim. Nu ştim dacă într-adevăr uriaşii pelasgi au realizat prodigiosa încrengătura de tunele de pe teritoriul României şi nu numai. Totuşi tunelele există şi sfidează chiar şi posibilităţilecontemporane de construcţie! Se pune întrebarea care a fost scopul acestor gigantice lucrări?


În cartea „Secretele Porţii Subterane către Preistorie”profesorul Heinrich Kusch spune că pentru oamenii din neolitic tunelele ar fi jucat rolul unor “autostrăzi”. Nu explică profesorul cum au reuşit oamenii primitivi să sape cu scule din piatră, fără mijloace de transport şi fără cunoștiințe de matematică, tunele lungi de sute de kilometri şi care trec pe sub munţi, pe sub Marea Mânecii, ori pe sub Dunăre! Logica spune că aceste căi subterane au fost realizate de o civilizaţie nepământeană, aflată în război cu o altă civilizaţie nepământeană. Constructorii aveau nevoie de tunele pentru căla suprafaţă puteau fi lesne loviţi de inamic. Am văzut că un transon de galerie subterană trece pe sub Bârlad. Pelasgii au realizat nu numai galerii. În subteran  sunt săpate cavităţi care adăpostesc palate, oraşe chiar, afirmă autori precum Emil Străinu, ori Eugen Delceu.

Acum două decenii şi mai bine, la Bârlad s-a simţit destul de tare un cutremur de pământ. Nimic neobişnuit am zice. Da, nu ar fi fost nimic neobişnuit dacă epicentrul seismului nu era la Zorleni! Atunci în subsolul Zorleniului s-a prăbuşit o cavitate. Este greu de crezut că în subsolul argilos şi nisipos al luncii Bârladului sunt peşteri naturale. Mai degrabă acea cavitate al cărei tavan s-a prăbuşit, era artificială, săpată de om. Este foarte posibil ca tunelul care traversează Bârladul, sătreacă mai departe pe sub Zorleni!

A existat vreo legătură între societatea Cerbul de Aur şi masonerie? La biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului din Ciocani, deaupra uşii de la intrare, era pictat un ochi încadrat într-un triunghi echilateral. “Ochiul îl reprezintă pe Dumnezeu, iar triunghiul este Sfânta Treime”, spunea bunica Maria când eram copil. Biserica a fost ctitorită în sec. XIX şi probabil aşa a fost explicată ţăranilor pictura de deasupra uşii. Altminteri ţăranii tutoveni spun că Soarele este chipul lui Dumnezeu! Sintagma trădează o reminiscenţăa credinţei precreştine în Agni, zeul Focului, zeul Soarelui. În realitate ochiul încadrat de triunghi, numit “Ochiul care vede tot” este un simbol masonic. Ce caută un simbol masonic pe biserica unui sătuc precum Ciocaniul? Iată o întrebare la care cu greu se poate răspunde! Spuneam că satul este străjuit dinspre nord de un deal cu creştet rotunjit. Este ciuca care, aşa cum spuneam în alt articol, a dat numele Ciocaniului. Ca morfologie dealul acela nu seamănă cu dealurile din jur. Mai mult, are un anume magnetism, parcăascunde ceva şi este aşezat spre nord, pe direcţia Hiperboreii, obârşia pelasgilor. Cu mulţi ani în urmă am găsit în cimitirul din Ciocani, căzute prin iarbă, nişte pietre tombale foarte vechi. Sigur datau cu mult dinainte de sec. XX. Erau cioplite din gresie şi aveau scrijelat un text ros de vreme. Scrierea nu era cu litere latine şi nici chirilice. Probabil caracterele erau getice. Semnele getice au supravieţuit până în zilele noastre pe răbojurile ciobanilorbunăoară, remarca autorul Silviu N. Dragomir. Latura scrisă a pietrelor tombale fusese acoperită de muşchi. Muşchiul era demult uscat şi măcinat, doar piatra rămăsese pătată. Urmele de muşchi lipseau pe partea opusă a lespezii. Asta înseamnă că spre deosebire de crucile creştin ortodoxe care sunt cu faţa la est, pietrele de gresie au stat orientate cu scrierea, deci cu faţa, la nord ! Spre acel nord hiperborean! Oricum pietrele de gresie nu au străjuit morminte creştine, A existat oare vreo legătură între semnul masonic de la biserică, dealul rotund şi pietrele tombale precreştine din cimitir?

Marian Rotaru

- Reclamă -

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.