Până prin anii 1940 se mai obişnuia la Ghidigeni, sat tutovean de pe valea Bârladului, ca la vreme de secetă să se fie purtat cu alai Caloianul, o bucată de lut modelată ca să închipuie trupul unui om.
Păpuşa trebuia să aducă ploaia şi pentru asta era plimbată prin sat şi pe câmp, însoţită de toată suflarea aşezării. Doar preotul nu participa la procesiunea păgână. Alaiul striga cântat din urma păpuşii “Ene, Ene Caloiene”. În final momâia era îngropată lângă o fântână.
Caloianul este amintit de geograful Ion Ghinoiu în lucrarea “Obiceiuri populare de peste an” şi în Enciclopedia Minerva, editată iîn 1929. Regăsim numele Caloianului în hidronimul râului Călmăţui din Bărăganul Brăilei.
Dar cine este Ene Caloian?
În greaca veche, aineas înseamnă lăudat. Din aineas a derivat numele tracului Enea, prinţul din Troia care emigrat în Latium după ce cetatea sa afost cucerită de greci, dar şi numele românesc Ene. Numele Caloian esteinrudit cu substantivul sanscrit kala. Legat de context kala are douăînţelesuri: melodios şi veşnic, compatibile unul cu celălalt. Bunăoară marele iniţiat Pitagora le unea în “muzica sferelor (cereşti nn)”. Distanţele dintre orbitele planetelor sunt intervale armonice perfecte, scria filosoful. Kalachakra este denumirea celei mai adânci învăţături budiste tibetane, tradusă prin “roata timpului”, sau la fel de bine prin “ciclul veşnic”. Budiştii, la fel ca maiaşii, percep istoria universului ca o succesiune de cicluri temporale. Lucrarea antică indiană Vimalaprabha spune că suveranii Shambalei, Dharmaraja-Regii Puri, au învăţat kalachacra de la Budha.
Filosoful Osho a atras atenţia asupra zeiţei primordiale Kala, considerată în panteonul hindus ca Mama Timpului. Zeiţa există din preeternitate, de dincolo de timp. Mai târziu Kala a devenit Kali, divinitatea feminină a iubirii fizice şi a morţii. Kali personifică ciclul infinit al naşterii, morţii şi renaşterii, adică veşnicia. Pentru că semnifică veşnicia, Kali este asociată curodnicia pământului, cu ciclul etern al vegetaţiei, De aceea in iconografia antică indiană Kali apare cu pielea neagră. Negrul este culoarea pământului roditor.
Scrie Marcel Pollaud-Dulian în volumul “Sclavia în zilele noastre” că în India sunt triburi de nomazi, aşa numitele triburi criminale, care practică sacrificii umane în numele zeiţei Kali. Politia le supraveghează în baza legii“Criminal Tribes Act” dată încă din vremea Indiei Britanice. Caloianul invocat la Ghidigeni este o divinitate indo-europeană primordială, din aceaşi familie cu zeiţele Kala şi Kali. În Oltenia se spune despre Caloian că esteTatăl Soarelui, deci asemenea zeiţei Kala este o entitate preexistentăUniversului. “Ene Caloiene” se traduce prin “Laudă Caloianului – Laudă Celui Veşnic”.
Caloianul aduce ploaia şi face să rodească câmpul. Ploaia oferă ţăranilor siguranţa că se reia ciclul Naturii. Numele Kali are rădăcină comună cu substantivul sanscrit kalan, care înseamnă deopotrivă timp şi negru. Negrul simbolizează infinitul, dar şi renaşterea, fiind aşa cum spuneam, culoarea pământului roditor. Kali, zeiţa iubirii, este legată de rodnicie şi frumuseţe. Numele Kali are rădăcina comună cu substantivul din greca veche kalo – frumos, cu numele românesc Călina şi cu numele lui Cupidon, zeul iubirii la romani. Găsim înrudirea lui Kali cu substativul kerani-fată în limba hindi, cu substantivul grecesc kore-fiică, de unde numele Corina, dar şi cu femininul englezesc Kerry. Legat de străbuna Kali, aven sintagma ţigancă călăngiţă, adică ţigancă neagră.
