Sunt 15 variante de etimologie a Bârladului. Nu ştiu dacă printre ele se enumeră şi inepţia că unul a aruncat o ladă in râu, apa a luat lada, iar respectivul mergea pe mal din urmă şi o mâna: “bâr ladă”. Desigur doar cu titlul de inventar al folclorului urban, un istoric bârlădean aminteşte intr-o monografie “minunăţia” de mai sus. Mai grav este că a fost luată de bună şi chiar am văzut-o scrisă în lucrarea unui elev!
TOPONIMUL BÂRLAD
Sunt convis că printre cele 15 variante etimologice nu se numără una şi cred eu, tocmai cea care-i mai apropiată de realitate. Am auzit-o demult la un bătrân şi spune că Bârlad înseamnă Ţara Oilor, iar înaintașii noştri berladnicii, erau locuitorii acestei ţări.
Interjecţia bâr, este folosită de ciobani ca să mâne oile. Bâr este cuvânt moştenit de la geţi şi înseamnă oaie, spune Gheorghe Mihăilă în lucrarea “Cuvintele de origine autohtonă din limba română”. De aici se trage numele satului tutovean Bârlăleşti, a satului Bârseşti din Ţara Vrancei, ori a râului Bârsa din Transilvania Mică şi a Ţării Bârsei. Din bâr a derivat un alt cuvânt getic, bâc, care inseamnă baci şi iată că de aici avem numele altui sat tutovean, Bâcleşti, dar şi hidronimul râului Bâc din Basarabia.
A doua parte a numelui Bârlad, este lad, care provine din protoindoeuropeanul lend-pământ. În limbile germanice lend a dat land- pământ, ţară. Aveam bunăoară Islanda-Ţara de Gheață, ori Groenlanda-Ţara Verde. Că geţii aveau termenul lad o dovedeşte cuvântul albanez lendine-păşune, pâmănt. Noi suntem înrudiţi cu albanezii, pentru că şi unii si alţii, suntem urmaşii traco-geţilor. Celţii vorbeau deasemenea o limbă înrudită cu a geţilor şi vedem în limba irlandeză că lann înseamnă pământ, ţară. În Franţa este regiunea Les Landes cu câmpii nisipoase şi de aici astfel de câmpii sunt numite în geografie, lande. În româneşte avem substantivul lan, ori lanurile de cereale cresc pe câmpie. Spaniolii spun llanos la câmpiile cu iarbă, fie cu iarbă înaltă, tip savană, de unde numele regiunii Llanos din statul venezuelean Bolivar, ori cu iarbă măruntă şi de aici numele regiunii Llano Encantada-Câmpia Vrăjită din Texas.
Lunca râului Bârlad a fost băltoasă, ori iarna bălţile sunt paradisul ciobanilor. Vechiul nume al satului Bădeana de lângă Bârlad, a fost Balta Oii. Perieniul este aşezat sus pe deal, dar şi numele acestui sat este legat de viaţa pastorală. Spunea bunicul meu că acolo a fost stâna unui cioban numit Ene, Omul avea lângă stână nişte peri frumoşi. Pentru că s-a dus vestea, locul se va numi Perii lui Ene, de aici numele satului Perieni. Până in vremurile din urmă mocanii în transhumanţă veneau cu oile în lunca Bârladului. In grădina bunicului meu din satul Ciocani era o fântână. Bunicul își amintea că în copilăria lui, fântâna nu era în mijlocul grădinii ca acum, ci la drum. În faţa fântânii, pe o bătătură de pământ, poposeau mocanii şi adăpau oile când coborau toamna de la munte, ori dimpotrivă, primăvara făceau cale intoarsă. Unii mocani s-au impământenit pe lunca Bârladului, în Ţara Oilor. Nu s-au mai intors la munte.Cum localnicii le spuneau munteni, de la mocanii rămaşi vin numele cartierului Munteni din Bârlad şi a satelor Munteni de lângă Vaslui şi Tecuci. Fiind veniţi din Transilvania, mocanilor li s-au mai zis şi ungureni, ca în balada Mioriţa! De aici numele satului tecucean Ungureni.
Marian Rotaru
