Noi elevii şcolii din Ghidigeni stăteam lângă monument, înaintea plăcii de marmură cu numele dăltuite ale celor 98 de eroi căzuţi în primul război mondial. Cei 98 însemnau 10% din populaţia Ghidigeniului de atunci. De aceea bunicul zicea, “ardelenii au stat o mie de ani sub unguri, a trebuit să venim noi moldovenii ca să-i eliberăm!”. Profesorul Dumitru Gălăţeanu citea numele eroilor. ‘’Cutare, vărul meu”, “Cutărică, vărul meu”, “Cutărăscu”, “vărul dumeavoastră”, completăm în cor. “Guraaa!”, strigă profesorul, “a fost unchiul meu!”. Dascălul apucase în copilărie Marele Război şi era mândru de neamurile lui. Monumetul era amplasat între şcoală si primărie. Primăria funcţiona de câteva decenii într-o casă pe care un sătean, proprietar de măcelarie, o donase comunei. Școala spaţioasă şi luminoasă, unde am învăţat eu şi înaintea mea tata, bunicul şi străbunicul, fusese construită după standard occidental de Nicolae Chrissoveloni în 1885.
Frumoasele noastre legende și monumente uitate
Placa era montată pe latura vestică a monumentului, deoarece la ortodocşi morţii se aşează cu faţa spre apus. Jos de tot, sub placa cu eroii, pe o piatră încastrată scria, Leonida. Era modesta semnătura a scultorului, îngenunchiat în faţa eroilor. Pedestalul monumentului era un bloc de beton, masiv ca să evoce neclintirea în faţa duşmanului. În lateral, spre sud, spre Soare-simbolul vieţii, un basorelief de bronz înfăţisa o sală de spital. Un medic opera la genunchi un ostaş rănit. Rănitul avea pe nas o faşă, pe care o soră medicală picura anestezic. Sus pe pedestal era un grup statuar cu un soldat căruia un medic îi oblojea mâna. La capul militarului veghea o soră. Soldatul stătea pe un scaun, dar scaunul era astfel dăltuit încât să pară o stâncă, stânca Carpaţilor unde s-au jerfit ostaşii nostri! Sora nu era alta decât Regina Maria, care in războiul de reîntregire a activat voluntar în spitalele militare. Noroc că bolşevicii nu s-au prins că pe monument era sculptată Regina. L-ar fi dărâmat!
Nicolae Chrissoveloni, proprietarul fabricii de spirt din Ghidigeni, boierul cum îi spuneau oamenii, a fost prieten cu Regina Maria. Regina vizita adesea familia Chrissoveloni la palatul din Ghidigeni. Îşi amintea bunicul meu Gheorghe Rotaru, că atunci când venea Regina, elevii îmbrăcaţi in straie naţionale o întâmpinau pe peronul Gării Nichişeni, construită de Nicolae Chrissoveloni. Bătrânului boier i se mai spunea Nicky, de aici numele gării. Nicolae Chrissoveloni, om luminat cu facultate în Germania, a intuit viitorul turistic al Coastei de Argint şi după ce în 1913 Cadrilaterul a revenit la Patria Mamă, a cumpărat un teren pe malul mării, la Balcic. Intenţiona să investească în industria hotelieră, dar a renunţat şi a dăruit terenul Reginei Maria. Acel teren va deveni domeniul regal de la Balcic, cu celebrul castel.
În 1916, cu banii lui, Nicolae Chrissoveloni înfiinţează la Bârlad primul regiment de transporturi auto al Armatei Române şi-l va denumi Regimentul Regina Maria. Regimentul a oferit inginerului Nicolae Malaxa, viitorul mare industriaş, oportunitatea de a înfiinţa primul service auto din Bârlad. Service-ul a funcţionat alături de atelierele de strungărie, turnătorie de fontă, turnătorie de bronz pentru clopote şi fierărie în perimetrul Fabricii de Ulei Mândra, numită atunci I.B. Popov. Nicolae Malaxa era pe vremea aceea acţionar şi director tehnic al fabricii de ulei, prima fabrică pe care a construit-o în prodigioasa sa carieră. Bunicul matern, Vasile Ivas din Ciocani, a fost ucenic în anii 1917-1918 la atelierele Malaxa din Bârlad şi povestea că la service se reparau mai ales camione, de bună seamă din dotarea regimentului. Ucenicii lui Malaxa aveau la dispoziţie dormitor, cantină, primeau porţie zilnică de lapte şi urmau pe cheltuiala patronului, Gimnaziul Tehnic din Bârlad. Ca elevi au fost duşi în excursie de studiu la Zorleni, pe domeniul Coroanei. Acolo funcţiona o staţiune de mecanizare a agriculturii, probabil prima din Vechiul Regat. Utilajele erau americane şi tot americani erau mecanizatorii. Bunicul şi-i amintea ca pe nişte indivizi flegmatici. Purtau pălării, cămăşi cadrilate şi pantaloni strâmţi, desigur blugii inventaţi cu decenii mai înainte de minerul Levi Strauss. La Malaxa , bunicul a învăţat meserie şi va avea la Ciocani propriul atelier de tâmplărie şi dogărie cu opt angajaţi. A deprins de la Malaxa dragostea de industrie. Îmi spunea când eram elev în liceu: “industria băiete, asta este baza!”.
La palatul din Ghidigeni a avut loc în 1919 nunta lui Constantin Zamfirescu, fratele romancierului Duiliu Zamfirescu, cu Eliza Leonida, inventatoare, prima femeie inginer din lume. Naş era Nicolae Chrossoveloni, iar invitată de onoare, Regina Maria. Eliza era fiica ofiţerului Atanase Leonida din Fălticeni, cunoscut inventator şi sora savantului Dimitrie Leonida, fondatorul şcolii româneşti de energetică. Dimitrie Leonida a proiectat hidrocentrala de la Bicaz. În 1943 Mareşalul Ion Antonescu a semnat un decret care obliga Căile Ferate Române, companie de stat, ca din profit să construiască hidrocentrala Bicaz, care la vremea aceea ar fi fost cea mai mare din Europa. Din cauza invaziei sovietice, proiectul nu s-a împlinit! Eliza a avut surori pe Adela şi Natalia. În 1919, la 29 de ani, Adela era doctor în medicină şi publicase lucrări de oftalmologie. În premieră mondiala a utilizat curentul electric la tratamentul cataractei. A organizat spitalul de oftamologie Vatra Luminoasă din Bucuresti şi împreună cu Natalia, a înfiinţat o editură de cărţi în alfabet Braille, destinate orbilor. Natalia făcea traducerile din literatura străină. La nunta de la Ghidigeni Regina Maria cere Adelei să o opereze de cataractă. După operaţia reuşită Adela Leonida devine oftalmologul Casei Regale. Este asasinată, nu se ştie de cine şi de ce, în 1928. Cu un an mai înainte căzuseră victime serviciului secret sovietic Regele Ferdinand I şi Ion I.C. Brătianu, doi bărbaţi care dacă ar fi trăit, istoria României era alta şi sigur mai bună! Legat de Ghidigeni a fost celălalt frate al Elizei, sculptorul Gheorghe Leonida. La nunta Elizei, Chrissoveloni l-a angajat să realizeze în sat un monument închinat eroilor din Marele Război. Gheorghe Leonida s-a achitat de angajament, inspirat de frumoasa şi inimoasa Regină.
În monumentul zămislit de Gheorghe Leonida, Regina Maria este o prezenţă discretă, ascunsă chiar, dar are valoare de simbol. Prin Regină, Mama Răniţilor cum i se spunea, Leonida întruchipează pe Mama Patrie. La comanda lui Jean Chissoveloni, fiul lui Nicolae decedat în 1925, Gherghe Leonida va dăltui la Ghidigeni încă o statuie. O ţin minte in curtea bisercii Sf. Constantin şi Elena. Era ascunsă printre trandafiri, sculptată din maurmură albă de Paros. Înfăţişa o fată acoperită cu văl. Tanăra se rezema pe o stâncă, în uitare de sine, pierdută la hotarul lumii noastre cu cealaltă lume. Vălul căzut lăsa dezvelit bustul feciorelnic. Statuia era dedicată uneia din fiicele familiei Chrissoveloni, moartă într-un accident de patinaj. Prietenul ei, ofiţer, nu a suportat durerea şi s-a sinucis. Cei doi erau înmormântaţi împreună în curtea bisericii, sub o troiţă.
Gheorghe Leonida a sculptat între anii 1926-1931 chipul statuii lui Iisus de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro. Statuia este simbolul metropolei braziliene. Pe chipul Mântuitorului, artistul a nemurit în piatră trăsăturile Elizei Leonida Zamfirescu, sora pe care a iubit-o cel mai mult.
Marian Rotaru
