La Puiești, timpul pare să mai stea în loc, cel puțin când vine vorba despre relația dintre instituția publică și alesul local.
Un moment petrecut într-o școală din comună și făcut public odată cu distribuirea pachetelor alimentare pentru copii oferă o mostră de mentalitate care ar fi trebuit să dispară de mult din școala românească.
În loc ca elevilor să li se explice simplu că beneficiază de un program de sprijin alimentar finanțat din bani publici, cadrul didactic alege să personalizeze momentul și să-l așeze pe primar în centrul lui.
„Uitați, dragilor, domnul primar a făcut eforturi deosebite ca să aveți și voi parte de o masă caldă, un mic sandviș și o «bănăniță», ca să fiți mai viguroși și cu mai multă energie”, li se spune copiilor.
Și nu se oprește aici.
Elevii sunt îndemnați să răspundă în cor:
„Mulțumim frumos!”
Apoi indicația devine și mai explicită:
„Hai, spuneți în cor: mulțumim domnului primar!”
De ce trebuie să-i mulțumească elevii primarului?
Aici apare problema.
Nu faptul că niște copii primesc hrană la școală trebuie criticat. Dimpotrivă. Orice măsură reală prin care elevii, mai ales cei din comunități vulnerabile, sunt ajutați să meargă la școală și să aibă acces la hrană este binevenită.
Problema este transformarea unui drept sau a unei măsuri publice într-un presupus act de generozitate personală al unui ales.
Primarul nu scoate sandvișurile și bananele din propriul buzunar.
Banii publici nu sunt banii primarului.
Iar implementarea unui program public nu ar trebui prezentată copiilor ca o binefacere pentru care aceștia sunt datori să manifeste recunoștință față de edil.
Un primar poate avea un rol administrativ important în implementarea locală a unui program. Poate urgenta proceduri, poate solicita funcționarilor să-și facă treaba, poate urmări contractele și poate contribui la buna desfășurare a proiectului.
Pentru asta există administrația locală.
Dar între „Primăria a implementat programul” și „domnul primar a făcut eforturi deosebite pentru ca voi să primiți mâncare” este o diferență pe care tocmai școala ar trebui să-i învețe pe copii să o înțeleagă.
Copiii nu sunt galerie pentru politicieni
Cu atât mai nepotrivită este punerea elevilor în situația de a mulțumi în cor unui politician.
Școala ar trebui să formeze cetățeni care înțeleg cum funcționează statul și instituțiile sale, nu reflexul recunoștinței personale față de cel aflat temporar într-o funcție.
Copilului îi poți explica simplu:
„Acesta este un program public prin care primiți zilnic un pachet alimentar.”
Nu este nevoie de lecția suplimentară:
„Mulțumiți domnului primar!”
Pentru că de aici până la vechea mentalitate în care orice investiție publică – asfalt, apă, canalizare, școală, dispensar sau pachet alimentar – devine „ce ne-a dat primarul” nu mai este decât un pas.
Iar într-o școală acel pas ar trebui evitat cu atât mai mult.
197 de copii ar urma să primească zilnic pachetul alimentar
Potrivit anunțului făcut public la nivel local, începând din 9 septembrie 2026, 197 de copii din ciclul primar, clasele pregătitoare-IV, ar urma să primească zilnic un „pachet de sprijin alimentar”, în cadrul proiectului prezentat drept „SCI 2000”.
Scopul declarat este susținerea participării școlare și prevenirea riscului de excluziune socială și educațională.
Un obiectiv cât se poate de serios.
Tocmai de aceea, accentul ar trebui să cadă pe copii și pe efectele programului, nu pe cultivarea recunoștinței față de un ales local.
Ce se întâmplă la nivel național
În România funcționează în 2026 Programul național „Masă sănătoasă”, instituit de Guvern pentru perioada cursurilor școlare. Programul are ca scop sprijinirea accesului copiilor la educație și oferirea unei alimentații care să susțină procesul de învățare.
Pentru anul 2026, Guvernul a repartizat 1,531 miliarde de lei pentru finanțarea programului. Sunt incluse 1.427 de unități de învățământ, iar numărul beneficiarilor este de peste 540.000 de preșcolari și elevi. Față de 2025, bugetul programului a fost majorat cu aproape 40%.
Sprijinul se acordă gratuit elevilor și preșcolarilor prezenți la activitățile didactice și poate consta într-o masă caldă sau, acolo unde aceasta nu poate fi asigurată, într-un pachet alimentar.
Finanțarea programului național este asigurată de la bugetul de stat, prin sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate ale administrațiilor locale. Cu alte cuvinte, acolo unde vorbim despre PNMS, nu vorbim despre generozitatea personală a vreunui primar, ci despre bani publici și despre instituții obligate să-i administreze potrivit legii.
Primarul administrează. Nu „dă” din buzunar
Aici este, de fapt, lecția care ar fi meritat predată copiilor.
Într-o democrație, primarul nu este stăpânul banului public și nici binefăcătorul comunității.
Este administratorul temporar al unor resurse publice.
Primăria nu „dă” cetățeanului ca și cum i-ar face o favoare. Instituția implementează programe, gestionează bugete și furnizează servicii publice.
Poate că, în locul unui „Mulțumim domnului primar!” spus în cor, o lecție mult mai sănătoasă pentru acești copii ar fi fost:
„Acest sprijin este posibil din bani publici. Instituțiile au obligația să lucreze pentru voi și pentru comunitate.”
Ar fi fost mai puțin spectaculos.
Dar mult mai educativ.
Și, mai ales, mult mai aproape de anul 2026 decât de vremurile în care orice lucru făcut din bani publici trebuia însoțit de mulțumiri adresate „conducătorului”.
Urmareste cele mai noi stiri din Barlad spinos.ro pe Facebook si pe InstagramComenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante știri pe Spinos Media.
