Care este VECHIMEA BÂRLADULUI!
În lucrarea “Diplomatica. Documente istorice needitate”, Bogdan Petriceicu Haşdeu publică Diploma Bârlădeană din 20 mai 1134, găsită înRusia la urmaşii lui Dimitrie Cantemir. Registrul analitico-cronologic a tuturor documentelor cuprinse în tomurile I şi II ale Arhivei Istorice a României din 1885, conţine un extras semnificativ din Diploma Bârlădeană: “Fora loco, 1134, Maiu 20. Ivancu i. Ostiskvovici, principele Berladuluî sub suzeranitatea regeluî Galiţiei, scutesce pe neguţitoriî din Mesembria de plată vamei la descărcarea mărfurilor fi depeste Dunăre în oraşulu Galicîmicu(Galaţi,nn), dându-le latitudinea de a o plăti în Tecuci, şei Berlad, şeii în alte oraşe; şi-i scutesce de assemenea de plată vamei la încărcarea mărfuriloru pămentene, ungare, russe şi boeme, în oricare altă urbe affară numai de Galicimicu, unde se va solvi dupre appreţuirea, ce va face voevodulu. I. 1; 16.”. De bună seamă textul a fost tradus din slavonă, limba de cancelarie a acelor vremuri.
VECHIMEA BÂRLADULUI!
Diploma este prima atestare documentară a Bârladului, deşi mulţi istorici îi neagă autenticitatea. Pe altă parte recunosc autenticitatea diplomei: Alexandru Papadopol Calimah în articolul “Scrisoare către Tecuciu”, publicat în 1893 la revista “Convorbiri Literare”, Cicerone Poghirc în lucrarea “B.P. Haşdeu, lingvist şi filolog” şi istoricul Grigore Tocilescu. Azi se spune oficial că prima atestare documentară a Bârladului datează din anul 1401. Totuşi în cronica rusească Ipatievskaia Leptopis se aminteşte de Ţara Berladnicilor şi de capitala ei, Berladul. Cronica spune că în 1144 cneazul din Zvenlgorod, Ivan Rostislavici, aflat în război cu cneazul Haliciului, se refugiază în Ţara Berladnicilor. La anul 1160, continuă cronica, berladncii s-au război cu ruşii şi au fost înfrânţi, iar mai târziu, în 1174, cneazul rus David Rostislavici, este exilat la Berlad, în Ţara Berladnicilor. “Marele Dictionar Geografic al României” spune că în 1374 Ţara Bârladului era deja unită cu Moldova.Dicţionarul geografic lucrare monumentală în cinci volume, publicate între 1898-1902, a fost alcătuit de George Lahovari, C.I. Brătianu şi Grigore Tocilescu, cu sprijinul financiar acordat de Regele Carol I. Călugărul Mauro de la Mănăstirea Sf. Mihail din Murano publică în 1450 o hartă a lumii pe care consemneză Bârladul. Asta înseamnă că la 1450 Bârladul deja era un oraş important şi desigur cu ceva vechime.
Contestarii spun că Diploma Bârladeană este un “fals patriotic”, săvârşit de Bogdan Petriceicu Haşdeu. Savantul ar fi scris textul şi a fiert pergamentul în infuzie de tutun ca să pară vechi. Cel puţin eu nu am auzit să se fi făcut o analiză de laborator care să demonstreze ştiinţific falsul. Este greu de crezut că un savant de talia lui Haşdeu s-a pretat să “fabrice” documente false! Haşdeu s-a născut la Cristineşti în judeţul basarabean Hotin. A activat la Cahul, Iaşi şi Bucureşti. Către sfârşitul vieţii s-a retras la castelul său din Câmpina. Nu a fost legat de Bârlad, aşa cum nu a fost legat nici de Tecuci, ori de Galaţi, deasemenea oraşe consemnate în diplomă! Atunci de ce să se compromită cu un fals care să “umfle” istoria Bârladului? S-a zis că Haşdeu recurgând la acest fals vroia să demonstreze vechimea noastră, dar de ce a ales tocmai Bârladul ca exponent? Poetul latin Ovidiu scria că Aegyssus, Tulcea de azi, este cea mai veche cetate din lume! Orice acţiune are o cauzădeterminantă, un mobil. Care să fi fost mobilul ce l-a îndemnat pe Haşdeu săsăvârşească mistificarea cu diploma? Înainte de a-l acuza pe savant, trebuie să se răspundă pertinent la această întrebare! Dimitrie Cantemir deja afirmase că Bârladul este urmaşul cetăţii antice Paloda, amintită de Claudiu Ptolemeu în Geografia sa din sec.I. Despre Cetatea de Pământ, sit din aria Bârladului, Cantenir spunea în Descrierea Moldovei că: “La depărtare de o milă italienească în jos, pe malul râului, se văd rămăşiţele unei cetăţi foarte vechi, numită astăzi Cetatea de Pământ, adică oraş de pământ. Nu s-au găsit nici temeliile vreunei case, nici vreun izvod din care să se poată afla cu siguranţă de cine a fost zidită. N-au mai rămas în picioare decât ziduri de pământ; bănuiesc că au fost ridicate odinioară de către locuitorii ţării pentru a stăvili năvălirile tătărăşti”. Se afirmă azi că Cetatea de Pământ a fost ridicată de Ștefan cel Mare in 1476. Dacă ar fi fost aşa, de bună seamă că Dimitrie Cantemir ar fi ştiut şi apoi cetăţile lui Ștefan cel Mare erau din piatră şi ridicate la marginea ţării, pe Carpaţi şi pe Nistru. Concluzia îmi pare evidentă: Cetatea de Pământ datează dinaintea secolului XV şi împinge cu mult înainte de anul 1401 istoria Bârladului ca oraş.
Cetatea de Pământ susţine autenticitatea Cronicii lui Huru, publicată în 1856 de Gheorghe Asachi şi Ion Heliade Rădulescu, dar contestată de istoricii contemporani. Spune cronica că Boldur, cneazul Bârladului, a fost socrul lui Dragoş, voievodul întemeitor al Moldovei. Data întemeirii Moldovei şi legat de acesta domniile lui Dragos şi a lui Boldur este incertă. Cronica de la Putna atestă anul 1342, Miron Costin susţine anul 1304, iar Grigore Ureche anul 1299. În fine istoricul basarabean Pavel Parasca argumentează că evenimentul a avut loc în anul 1285. Atunci voievodul maramureşean Dragoş, trimis de regele Ungariei, a înfrânt pe tătari şi i-a alungat dincolo de Nistru. După ce a alungat tătarii, Dragoş întemeiează marca Moldovei, pe valea râului omonim. Marca(marchizatul) Moldovei avea capitala la Baia şi era vasal Ungariei.Coroborând Descrierea Moldovei cu Cronica lui Huru, rezultă că Cetatea de Pământ şi implicit Bârladul, existau în sec. XIII. Cneazul Boldur este desigurstrămoşul ilustrei familii bârlădene Costache Boldur, cei mai vechi boieri moldoveni, cum scrie Constandin Sion in Arhondologia Moldovei. Cel mai de seamă reprezentant al familiei a fost Manolache Costache Epureanu Boldur, unionist, autor al unor lucrări de ştiinţe economice, proprietarul celei mai mari biblioteci particulare din Moldova, prim ministru al Moldovei, apoi singurul moldovean prim ministru al Ţării Româneşti şi mai apoi prim ministru al Principatelor Unite Române.
În final câteva cuvinte despre Mesembria, legată de istoria Bârladului. Este o insulă de pe coasta Dobrogei de Sud, acum inclusă Bulgariei. Pe insulă a existat o cetate întemeiată de tracul Melsa. De aici vine numele inițial, Melsambria – Cetatea lui Melsa, amintită în “Geographia” lui Strabon(sec. I î.Hr.-sec.I d.Hr.) În limba tracilor bria însemnă cetate. O cetate este înconjurată de ziduri şi iată că termenul geto-trac bria apare înrudit cu românescul brâu. Cetatea lui Melsa era desigur veche pentru că încă din sec. VI i.Hr., insula devine factorie comercială a grecilor din polisul Megara. În1934 bulgarii vor redenumi insula Mesembria Neşebăr, deşi acesta era locuităde greci, mai cu seamă comercianţi. După al doilea razboi mondial, odată cu instaurarea regimului comunist, grecii părăsesc insula, emigrează din Bulgaria, iar în locul lor se stabilesc bulgarii.
Marian Rotaru
