Voronețul Tutovei
La aproximativ 20 de km de orașul Bârlad, pe dealurile înverzite și pline de istorie ale Mânzaților, în comuna Alexandru Vlahuță din județul Vaslui, se află o adevărată oază de liniște a minții și de odihnă a sufletului, un frumos lăcaș de rugăciune – Mănăstirea Vlahuță,pe care unii enoriași au botezat-o Voronețul Tutovei. Ridicată la inițiativa Părintelui Iustin Pârvu, mănăstirea cu hramul Nașterii Maicii Domnului din localitatea Alexandru Vlahuță, a fost înființată în august 2002.
Începutul acestui așezământ monahal nu se pierde în negura istoriei, ci este de dată recentă, după evenimentele din 1989, când românii, descătușați de povara comunismului ateu, și-au manifestat liber credința în Dumnezeu și au încercat să ducă mai departe tradiția înaintașilor prin zidirea sau refacerea unor lăcașuri sfinte de rugăciune, biserici de mir sau așezăminte monahale.
Astfel, în toamna anului 2001, cu binecuvântarea P.S. Ioachim, episcopul Hușilor, și cu aprobarea Sinodului Mitropolitan al Moldovei, în fruntea căruia se afla la acea data I.P.S. Daniel, s-a hotarât înființarea unei sfinte mânăstiri pe raza comunei Alexandru Vlahuță, pe pământul donat de doamna Colomei Rodica, fiica a acestor locuri. Primii care s-au asezat aici, patru la număr, ucenici de suflet ai ieromonahului Calistrat Chifan de la Bârnova, după ce și-au încercat nevoințele monahale în alte mânăstiri, precum Sihăstria Rarăului sau Petru Vodă, au sosit la noua mânăstire în anul 2002, dupa praznicul închinat Sfintei Paraschiva, și au început rânduiala slujbelor dupa tipicul mănăstiresc. A fost improvizat un altar de rugăciune într-o casă aflată la marginea satului, pusă la dispoziție de familia doamnei Colomei. De asemenea, a fost ales și primul stareț al mânăstirii în persoana monahului Hristodulos Popa, hirotonit ieromonah și duhovnic al obștii la 20 octombrie al aceluiași an.
Locul ales pentru înalțarea așezământului monahal a fost sfințit la data de 6 mai 2002, la Duminica Tomii, de către P.S. Corneliu Bârlădeanu, arhiereu vicar al Hușilor, înconjurat fiind de un ales sobor de preoți și diaconi, în prezenta unui număr însemnat de credincioși. Până la data de 5 august 2002 s-au întocmit proiectele, s-au obținut aprobările necesare și, cu binecuvântare arhierească, s-au demarat lucrările de zidire a sfântului lăcaș, tinerii monahi având în suflete râvna marilor ctitori de altădată. Pentru început a fost ridicat un corp de 12 chilii, care mai cuprindea: trapeza, bucătaria, dar și un frumos paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, sfânt care se bucura de o mare popularitate în rândul credincioșilor din zona Moldovei.
La 7 septembrie 2003, după o noapte de trudă, priveghere și rugăciune, a avut loc slujba de sfințire a paraclisului de către P.S. Ioachim Mares, episcopul Hușilor, la care au participat peste 30 de preoți și diaconi, în fruntea cărora s-a aflat părintele Petru Tufaru, protopop al Bârladului. Nu mică a fost truda și nu puține au fost grijile micuței obsti, care număra de acum 12 suflete! Dar conștiința datoriei bine împlinite și bucuria aprinderii unei noi făclii de rugăciune pe harta duhovnicească a Moldovei și a întregii lumi ortodoxe, toate acestea i-au îndemnat pe jertfelnicii și tinerii monahi vlahuțeni să nu se oprească aici, ci să meargă mai departe și să ducă la bun sfârșit munca începută.
„Biserica este o farmacie duhovnicească, unde fiecare găsește leac pentru sine împotriva săgetărilor păcătoase”-Sfântul Ioan Gură de Aur
La biserica principală a mănăstirii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lucrările de construcție au început la data de 4 mai 2006 și ele continuă și astăzi. Tânara obște, ajunsă astăzi la 17 viețuitori, e datoare să nu neglijeze latura duhovnicească și să împlinească cu strășnicie jurămintele făcute Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, la depunerea voturilor monahale.
Paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, de dimensiuni medii (18 m lungime și 8 m lățime), este folosit pe timpul iernii pentru săvârșirea slujbelor din programul liturgic al mânăstirii. Biserica mare a Mănăstirii Vlahuță păstrează imaginea vechilor ctitorii moldave din epoca ștefaniană: în formă de cruce, conform tradiției ortodoxe, catapeteasmă din zid, acoperiș în rupere de pantă, icoane în foiță de aur, pictură în fresca la exterior, pridvor etc.
Pictura exterioara a bisericii mari ( Voronețul Tutovei ) înfățișează numai sfinți români, fiind prima de acest gen de la noi din țară.
sursa: mănăstirea Alexandru Vlahuță
