Privesc cea mai veche fotografie a Bârladului. Scrie că a fost realizată în 1850, anul în care s-a născut Mihai Eminescu. În poză se văd case modeste, unele dintre ele au supravieţuit până în deceniile din urmă și ici colo, mai ales către piaţa Sf. Ilie se înălţau şi case mari, probabil ale unor comercianţi cu dare de mână. Curţile erau mici, dovadă că bârlădenii se ocupau mai puţin cu agricultura şi mai mult cu meşteşugurile şi comerţul. Apar în poză Biserica Sf. Gheorghe cu turnul clopotniţei, Biserica Sf. Ilie cu o curte mare împrejmuită de zid, alături Sinagoga, iar în faţa lor Piaţa Sf. Ilie. Piaţa era mărginită spre nord de o clădire lungă la care se ghiceşte streaşina mult iesită în afara zidului. Clădirea aceea mai era în anii 1960 şi-mi amintesc că adăpostea prăvălii de carne şi peşte. Streaşina prelungă permitea negustorilor să ţină marfa la umbră şi ferea clientela de bătaia soarelui, ori de ploaie. În planul secund se zăreşte o turlă, probabil a Bisericii Sf. Nicolae şi Teodor din Podeni, iar în fundal se vede Dealul Mare acoperit în parte de pădure ca şi azi. Un drum suie pe deal către satul Dealul Mare. Se observă lesne că fotografia a fost luată din aer.

Judecând după înălţimea Bisericii Sf. Gheorghe din planul apropiat, apreciez că aeronava era staţionată la circa 50 de metri deasupra solului, undeva spre sud-vest, către hanul Cerbul de Aur. Principatul Moldovei nu avea aerostate. Având în vedere anul declarat 1850, înseamnă ca o primă concluzie că poza a fost făcută de la bordul unui aerostat militar rusesc. Într-un fel, sau altul, ocupaţia armată ţaristă s-a perpetuat în Moldova între anii 1849-1854. Pe unele dintre acoperişurile de şopron, din planul apropiat al fotografiei, se văd două umbre ce par a fi oameni. Stăteau cu faţa spre sud. Curioşii se suiseră pe acoperiş ca să vadă aerostatul şi sunt primii bârlădeni fotografiaţi! Fotografia s-a facut aproape de prânz, pe la orele 11, cum se vede după umbra aruncată de turnul de la Biserica Sf. Gheorghe, pe gardul din spate. Copacii erau înfrunziţi, deci era vară şi după cum era înclinată coroana pomilor, vântul sufla destul de tare dinpre sud -est. Asta se întâmplă vara mai ales prin mai-iunie.

Istoria aparatelor de zbor, în speţă a aerostatelor, este îndelungată. Probabil chinezii antici au cunoscut zborul. În mitologia chineză apare un grup de personaje, numite Cei Opt Nemuritori. Dintre Nemuritori, existenţa lui Zhang Guo Lao este singura cu atestare documentară indubitabilă. Lao a fost medic şi farmacist. Călătorea pe un măgar, se spune, câte 500 de kilometri pe zi. La sfârşitul drumului animalul era dezumflat, împăturit şi pus în desagă. Când pleca iarăşi, turna apă pe gura măgarului, apoi adăuga un praf. Foarte repede măgarul recăpăta forma iniţială şi era gata de drum. Este clar că “asinul” lui Zhang Guo Lao nu era fiinţă vie, ci un aerostat al cărui balon se umplea cu un gaz rezultat din reacţia apei cu praful necunoscut. Poate că praful acela era carbură de calciu, carbid, iar gazul acetilenă. Cine ştie! În 1709 la curtea regală din Lisabona, nişte călugari iezuiţi au făcut o demonstraţie de zbor cu un aerostat. Până în 1760 a existat un stat teocratic iezuit pe teritoriul Paraguayului şi sunt cronici care spun că iezuiţii paraguayeni zburau deasupra junglei. Asta înseamnă că au inventat aerostatul din sec. XVII, deşi unii autori le contestă meritul şi cred că de fapt au fost inspiraţi de aerostatele pe care le-ar fi avut incaşii. Oficial istoria aeronauticii începe cu doi francezi, fraţii Joseph şi Jacques Montgolfier. Ei au inventat aerostatul cu aer cald. Primele experienţe de zbor le-au făcut în noiembrie 1782, iar prima demonstraţie publică la 21 noiembrie 1783. În 1794 primul aerostat poştal traversa Marea Mânecii. Transporta corespondenţă şi ziare între Franţa şi Anglia. În 1815 la Waterloo în Flandra, britanicii au observant din aerostat poziţiile armatei lui Napoleon I Bonaparte. Cercetarea aeriană a avut un rol covârşitor în victoria Marii Britanii. În 1848 Veneţia este primul oraş din istorie bombardat aerian. Atacul a fost executat de aerostate austriece. Din câte se ştie, pe cerul nostru primul aerostat s-a înălţat în 1818, deasupra Bucureştiului. Demonstraţia aeriană a fost făcută de nişte nemţi la cererea prinţesei Ralu, fiica domnitorului Ioan Caragea. Evenimentul este povestit de Constantin Gane în lucrarea “Trecute vieţi de doamne şi domniţe”. Aerostatul lui Caragea fusese confecţionat la Braşov! Primul aerostat românesc “Mihai Bravu”, fabricat în Franţa, a aparţinut Armatei Române. În zborul inaugural din 9 iunie 1874 au fost la bord pilotul militar, iar ca pasager Grigore Ventura, ziarist, scriitor şi compozitor, tatăl actriţei Maria Ventura. După un an Atelierele Armatei din Bucureşti vor fabrica un alt aerostat. Realizarea marchează debutul glorioasei noastre industrii aeronautice. Să nu uităm că bunăoară în 1930 la Întreprinderea Aeronautică Română-IAR Brasov s-a fabricat primul elicopter modern!

Francezii spun că prima fotografie aeriană din lume a fost realizată în 1855 de conaţionalul lor Felix Nadar. Poza luată de la 80 de metri înălţime a surprins priveliştea satului Petit Bicetre din regiunea Ille de France. Fotografia s-a pierdut. Se păstrează fotografia aeriană a oraşului american Boston, statul Massachusetts, realizată în 13 octombrie 1860 de la bordul unui aerostat aflat la 609 metri înălţime. În Occident este considerată ca fiind prima fotografie aeriană realizată în lume! Fotograful a fost James Negre(James Black, îi spuneau americanii), fiul unor emigranţi români. Pe Felix Nadar, realizatorul fotografiei aeriene din 1855, lectura cărţilor l-a atras de copil, încurajat fiind de tatăl său care era editor şi librar. Cultura enciclopedică a creat personalitatea complexă a lui Nadar. A fost romancier, ziarist, caricaturist, un mare fotograf şi unul din pionerii aeronauticii. A brevetat noi metode de fotografiere, inclusiv fotografia la lumina artificială. Unele fotografii ale sale realizate în Paris vor fi transpuse în pictură de Edgar Degas. Nadar este primul care a pozat catacombele Parisului, fotografii care vor inspira romanele “Fantoma de la Operă” scris de Gaston Leroux şi “Catacombele Parisului” a lui Elie Berthet. Nu a fost numai un visător, Felix  Nadar a ştiut să facă din pasiunile sale o afacere. La Paris a avut un celebru studio fotografic. La studioul lui a organizat un salon de expoziţie pentru pictură impresionistă şi a imortalizat chipurile unor titani ai literaturii franceze, care i-au fost şi prieteni: Victor de Hugo, George Sand, Emile Zola, Jules Verne, Alexandre Dumas-Tatăl, Charles Baudelaire. În anul 1870 a înfiinţat o companie de transport cu aerostate şi un serviciu poştal cu porumbei. Pentru ca poşta cu porumbei să fie eficientă, Nadar trimitea scrisorile fotografiate. O rolă de film fotografic pe care un porumbel o putea duce, conţinea până la o mie de scrisori. Felix Nadar este considerat părintele reclamei comerciale aeriene. Jules Verne l-a admirat şi inspirat de aventurile aeriene ale fotografului a scris romanele “Cinci săptămâni în balon” şi “De la Pământ la Lună”. Numele personajului principal din romanul “De la Pământ la Lună”, Michel Ardan, este anagrama lui Nadar. Dealtfel Michel Ardan  este zugrăvit după chipul celebrului fotograf

Mă întreb dacă fotografia aeriană a Bârladului chiar datează din 1850? Din punctul de vedere al istoriei aeronauticii, pare a fi posibil! Pe altă parte am văzut pe turnul Bisericii Sf. Gheorghe inscripţionat anul 1856.  În fotografie turnul este înconjurat de o curte largă, împrejmuită cu gard. Gardul îl separa şi de biserică! Pe turn nu de vede cruce, aşa cum sunt cruci pe cele trei turle ale bisericii. Aparent, când s-a făcut fotografia, turnul nu aparţinea bisericii. La ce folosea? În 1847 Maria Gâlcă înfiinţează o şcoala primară în chiliile Bisericii Sf. Gheorghe. Deoarece chiliile erau improprii, în 1856 inimoasa Maria Gâlcă dă în folosinţă lângă biserică, o clădire adecvată pentru învăţămănt. Aici boieroiaca va înfiinţa şi o şcoală profesională pentru fete. Clădirea între timp modernizată, adăposteşte acum şcoala “Principesa Elena Bibescu”. Clădirea şcolii Mariei Gâlcă nu apare în fotografie. Se vede într-adevăr dincolo de turn o clădire de piatră, dar care pare mai degrabă a fi un depozit. Pe locul unde trebuia să fie şcoala este o casă  cocoţată pe un dămb de pămănt. Deci fotografia pare să fie anterioară anului 1856! După plecarea ruşilor în 1854, în Moldova a venit armata austriacă, pe fondul războiului Crimeii.Armata austriacă a rămas până în martie 1857. Poate imaginea Bârladului a fost surprinsă de pe un aerostat austriac. Austriecii au fost foarte interesaţi să cartografieze Moldova şi Cnezatele Valahe, cum numeau ei pe vremea aceea Țara Românească! Privind preocuparea austriecilor de a elabora hărţi amănunţite ale teritoriilor româneşti, stă mărturie cartea ofiţerului topograf  Emanuel Salomon Friedberg-Mirohorsky, “De la Praga la Focşani. Aventurile unui baron ceh în Principatul Valah”. Am văzut mai înainte că fotografia a fost făcută vara, ori ultima vară petrecută de oastea austriacă în Moldova a fost în 1856. Deci chiar şi fără să mai luăm în seamă faptul că nu apare în imagine şcoala Mariei Gâlcă, tot se poate susţine că fotografia aeriană a Bârladului  nu poate fi mai recentă de vara anului 1856! De ce? După plecarea austriecilor vor mai trece ceva decenii până când o aeronavă va mai survola Bârladul. Decenii mai târziu imaginea Bârladului ar fi fost alta. Bunăoară trebuia să apară clădirea şcolii profesionale  “Maria Gâlcă”, iar turnul clopotniţei şi Biserica Sf. Gheorghe erau împrejmuite împreună în aceeaşi curte, ca acum.

- Reclama-

În concluzie:

– Turnul clopotniţei Bisericii Sf. Gheorghe este mai vechi de 1856;

–  Fotografia aeriană a Bârladului este cea mai veche din lume păstrată până azi, fiind realizată cu cel puţin patru ani înaintea fotografiei aeriene a oraşului Boston!

Marian Rotaru